Ora 14.00 – Multa lume în casa. Mama s-a coafat, tata are un soi de servet verde legat de gât, cam ca babetica mea, dar mai îngust. Arata caraghios, am râs de el. Bietul tata, crede ca râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multa agitatie. Presimt ca e în legatura cu mine. Ia sa stau treaz. Nu, mama, nu vreau sa dorm si nici sa manânc. Voi îmi pregatiti ceva.
Ora 15.00 – Au mai venit si altii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleaca si ma gâdila. Asta-i un obicei tâmpit – ce, ne cunoastem? Pe voi va gâdila necunoscutii în dormitor? Ia sa plâng nitel, poate ma ia mama-n brate si scap. Deci trag aer în piept, deschid gura si…
Ora 15.45 – Presupun c-am adormit. Adica trebuie sa fii dormit, nu? Ca acuma m-au trezit. Ce mitocani… Ba, dormeam, da? Ce ma trambalati atâta? Na, ca acum a apucat-o pe mama cheful sa ma schimbe. Femeie, tu pe ce lume esti? Lasa-ma-n pace sa dorm! Ia sa tragem aer în piept…
Ora 16.15 – Credeti ca am chef de plimbare? Adica, zau, va imaginati ca asta vrea omu’ sâmbata dupa-amiaza pe la patru, sa se dea cu masina? Si acum ne si întoarcem, ca cica au uitat un certificat de nastere. Asta mi se pare o prostie – ce, aveti nevoie de dovezi ca m-am nascut? Nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeti? Vreau aaa-caaa-saaa, la mine-n paaaat!
Ora 16.30 – Oooo, ce de lumina e-n camera asta! Si ce tavan înalt! Miroase cam naspa, n-ar strica o curatenie generala, dar daca n-au ferestre, nici n-ai ce sa speri… Uite-i si pe tipii astia, umbla-n rochii aurii cu mâneci negre, doi barbosi… na ca unul a pus mâna pe mine – ia gheara, ba naspetule, ce-i cu manierele astea?
Ora 16.40 – Cânta – sau asa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lânga astia. Aloouu, ma blues brothers, mai încet ca nu ma mai aud gândind! Ma tine-n brate o tanti, habar n-am cine e, aia rag de mama focului, e cam multa lume în spate, e si oala mare în stânga, o masa… Cred ca astia vor sa ma manânce. Bai, trebuie sa scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!
Ora 16.50 – Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, în loc sa ma scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a bagat, daca e sa ma gândesc), a vent sa-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mama, ca am nevoie acum? Ia-ma de-aici, nu-i vezi p-astia ce-mi pregatesc? Ce tradatoare… Nu m-as fi asteptat la asa ceva tocmai din partea ei.
Ora 17.00 – Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele barbosilor stau. Aia fac vrajitorii peste cartea de bucate, lumea îi aproba cu gesturi stranii. În oala aia e apa, m-am prins. Nu vad de-aici daca e vreun morcov si niscaiva pastârnac înauntru, dar n-am nici o-ndoiala. Cred ca ma fac ciorba. Am încurcat-o rau de tot. Cred c-am si ragusit, dar nu ma las – cineva trebuie sa ma salveze si pe mine. Cineva, oricine, ajutor!
Ora 17.05 – Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu ma pacalesti.
Ora 17.10 – Nenea face avioane cu mitraliere si cu bombe. Am tacut, fazanul crede ca datorita lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea sa m-arunce-n oala, o sa-mi iau zborul si-o sa le dau cu tifla din turla. Roadeti-va unghiile, na, canibalilor.
Ora 17.15 – Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masa, m-au dezbracat. Pentru o clipa am ajuns pe burta, dar puterile magice n-au actionat, n-am putut s-o sterg, desi am încercat. Acum m-a luat barbosul nr. 1 si ma duce spre oala. Acum, ajutor acum! Ba, nu ma baga-nauntru, ba, stai asa…
Ora 17.15 – WHOA! S-a razgândit, uite-l ca ma scoate. Stai sa tip.
Ora 17.15 – Nu, iar ma baga-n oala. Ma, nebunule, termina!
Ora 17.15 – Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu stiu daca vrea sa ma înece pe bune, ca ma tine de nas si gura. Poate vrea sa ma sufoce? Ma desteptule, tu respiri cumva pe alte gauri?
Ora 17.15 – Daca mai face asta înca o data, pe bune daca nu fac si eu ceva pe el. Macar atât. Ia, ca ma tine deasupra oalei, sa ma scurg. Ce înapoiati… de prosoape n-ati auzit?
Ora 17.20 – Credeam c-am scapat, ca s-au îndurat. M-au luat de la oloi, m-au îmbracat la loc, dar m-au dat si cu ulei si tot lui nenea ala m-au livrat si ala merge cu barbosii într-o camera secreta. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorba. Unde duceti voi copiii mici, ma nenorocitilor? Ia sa urlu un pic, poate atrag atentia cuiva, desi astia-s clar vorbiti între ei.. Las’ca scap eu si va dau pe mâna Politiei!
Ora 17.25 – Nu trebuia sa urlu. Mi-au bagat pe gât droguri cu lingurita. Se-nvârte tot, ma tin de barbie sa-nghit. Am reusit sa scuip un pic, dar barbosul s-a ferit, e clar ca are experienta, pezevenghiul. În schimb, fraierul care ma tine strâns în brate e începator. Acum are o amintire de la mine pe rever.
Ora 17.30 – Dhhroglgul ala îsssi mmfaseee emfectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecatorule, daca citesti asta, sa stii ca m-am luptat ca un barbat si-am fost învins miseleste. Adio si sa va stau în gât.
Ora 18.00 – M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg. Nu stiu cum am scapat, dar înca un botez nu mai suport. Bai, desteptilor, sper ca nu va mai vine vreo idee saptamâna viitoare.
Femeie, ia scoate sutienul si fa-te-ncoa. N-am uitat ca m-ai tradat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame!!!
